Seria de jocuri Metroid este una dintre cele mai influente din portofoliul Nintendo. Aceasta a dat naștere unui întreg gen, care pe parcurs a fost perfecționat de Konami, astfel primind denumirea populară de „Metroidvania”. Cu toate acestea, Metroid este una dintre cele mai slab vândute licențe Nintendo, lucru care a dus la lansări foarte rare în ultimii câțiva ani. Odată cu Samus Returns însă, Metroid are șansa să revină în atenția gamerilor, oferindu-le șansa de a juca din nou una dintre poveștile mai puțin cunoscute din serie: cea din Metroid II.
Astfel, Metroid: Samus Returns nu este un joc 100% original, fiind bazat în linii mari pe jocul de pe originalul Game Boy, povestea urmând același fir narativ (nu vă așteptați la ceva foarte elaborat, vorbim totuși despre Nintendo). Cu toate acestea, noul titlu nu este tocmai un „remaster” al jocului original de Game Boy, ci mai degrabă o reimaginare, un adevărat remake, cu un design al nivelurilor aproape complet nou, care introduce noi abilități pentru Samus, noi posibilități în gameplay și, pentru a doua oară în seria de sidescrollere Metroid, grafică 3D (primul sidescroller 3D din serie fiind Metroid: Other M de pe Wii).
Cei obișnuiți cu jocurile Metroid, sau alte titluri Metroidvania, știu la ce să se aștepte din punctul de vedere al gameplay-ului. Avem de a face cu un joc sidescroller a cărui acțiune are loc pe un plan 2D, protagonistul fiind nevoit să exploreze nivelurile vaste, să dobândească noi arme și atacuri, cât și abilități care îi permit să avanseze, să se lupte cu boși din ce în ce mai puternici și, nu în ultimul rând, să elimine nenumărați inamici pe parcursul celor 10-12 ore de gameplay.
Foarte interesantă la Samus Returns este atenția la detalii pe care a acordat-o Mercury Steam (studioul spaniol responsabil și pentru cele mai recente jocuri Castlevania). Dacă nu ai ști dinainte, nu ai realiza că noul joc Metroid nu a fost dezvoltat intern de Nintendo. Totul, de la modul în care eroina Samus se mișcă, la atmosferă și până la stilul grafic, este complet autentic, aliniat la ceea ce fanii Metroid se așteaptă de la jocurile acestei serii. Fiind vorba despre un remake, cei de la Mercury Steam și-au rezervat câteva libertăți artistice pentru modul în care anumiți inamici apar în 3D față de sprite-urile alb-negru de pe Game Boy, însă totul se îmbină atât de bine, încât cu greu poți găsi ceva care nu se împacă din punct de vedere vizual cu universul Metroid.
Putem vorbi toată ziua despre cum Metroid II de pe Game Boy a fost transformat în Samus Returns pentru 3DS, însă toate aceste detalii vizuale nu ar reprezenta nimic dacă gameplay-ul nu ar fi bine pus la punct. Aici este locul unde seria Metroid a excelat întotdeauna, iar noul titlu nu dezamăgește, însă este puțin limitat de particularitățile platformei pe care a fost lansat. În ciuda faptului că avem de-a face cu un joc limitat la 30 de cadre pe secundă, controlul este foarte precis, iar comenzile foarte rapide, uneori oferind senzația unui titlu ce rulează cu 60fps. Schema de control este foarte familiară celor care au jucat jocuri Metroidvania în trecut, cu un buton pentru sărit și unul pentru atac (B și Y), însă mai interesant este ce au făcut cei de la Mercury Steam cu restul de butoane de pe 3DS.
Întrucât Metroid: Samus Returns este un joc lansat în 2017, avem de a face cu sisteme moderne de joc precum „counter”, posibilitatea de a respinge atacurile inamicilor și de a-i elimina dintr-o singură lovitură, în cazul în care acțiunea a avut succes. Counter-ul poate fi executat pe majoritatea inamicilor, beneficiind de un buton dedicat (X). Butonul A este folosit doar pentru dialoguri, drept confirmare, în timp ce butoanele din partea de sus, L și R au funcții foarte importante. L activează modul de țintire liberă, putând folosi stick-ul analogic (Circle Pad) pentru direcție, lucru care „ancorează” personajul în loc, în timp ce R este butonul care trebuie ținut pentru lansarea de rachete. D-Pad-ul este însă dedicat unor abilități speciale, complet noi pentru Samus Returns, care pot activa un scut, un mod de atac mai puternic, un radar pentru explorare, cât și posibilitatea de a încetini timpul.
Cei care ar prefera controlul cu D-Pad-ul nu pot face schimbul între acesta și Circle Pad, un dezavantaj condiționat de numărul de butoane de pe 3DS, titlurile Metroidvania fiind întotdeauna mai greu de controlat cu un stick analogic. De asemenea, având în vedere că toate butoanele de pe consolă sunt folosite deja, activitățile precum schimbarea tipului de rachete sau selectarea unui punct de teleportare se face doar de pe touchscreen. Nu este un inconvenient foarte mare în mod normal, însă schimbarea rachetelor într-o luptă cu un boss foarte puternic de pe touchscreen poate duce la greșeli nedorite.
O mare parte din joc are loc în subteran, Samus explorând mai degrabă cavernele planetei SR388 decât suprafața acesteia. Cu toate acestea, jocul oferă o diversitate destul de mare atunci când vine vorba despre design-ul nivelurilor. Întrucât seria a făcut trecerea de la grafică 2D la 3D, fundalurile nu mai sunt simple imagini statice, sau o culoare neagră simplă. În spate pot fi văzute alte caverne, cascade, laboratoare secrete, iar ciocnirile cu unii boși pot folosi spațiul din fundal în moduri foarte interesante. Cu toate aceste animații care au loc pe ecran tot timpul și în ciuda paletei de culori foarte stridente, atmosfera apăsătoare a seriei nu a dispărut. Samus pare să fie la fel de izolată de restul universului precum în celelalte titluri mai vechi ale seriei, muzica adăugând câteva puncte în plus la acest capitol.
Un aspect dezamăgitor al lui Samus Returns este reprezentat însă de multe dintre întâlnirile cu boșii. Titlurile Metroidvania oferă întotdeauna confruntări cu personaje puternice, al căror design al atacurilor devine un adevărat puzzle, fiecare necesitând puțin „trial & error” pentru a putea fi învins. Situația nu este foarte diferită în noul Metroid, însă numărul întâlnirilor cu boși (peste 40) a necesitat puțin copy/paste. În prima parte a jocului întâlnim diverse variații ale acelorași 3-4 tipuri de boși, cu aceleași atacuri, forma și obstacolele în plus ale arenei făcând diferența între lupte. Cu toate acestea, nicio întâlnire cu un boss nu este „floare la ureche”, aceștia crescând în putere odată cu jucătorul. Design-ul lui Samus Returns este realizat în așa fel încât jucătorul să nu se simtă niciodată prea puternic în fața obstacolelor.
Desigur, există și acele câteva întâlniri cu boși cu design unic, cu atacuri specifice, pe care trebuie să îi „înveți” jucând lupta de mai multe ori, până când vezi toate atacurile, înveți timpii mișcărilor și poți cu ușurință să observi animațiile de atac cu mult înainte ca inamicul să înceapă atacul. Ultimele trei lupte cu boși, chiar și pe dificultatea normală, sunt unele dintre cele mai complexe pe care le-am întâlnit în ultimii ani, fiind undeva la nivelul boșilor din Dark Souls. De fapt, întregul joc este dedicat gamerilor mai „hardcore”, chiar și parcurgerea nivelurilor deja explorate fiind plină de pericole, iar fiecare „counter” ratat poate face diferența dintre progres în joc sau întoarcerea la ultimul punct de salvare. Da, jocul folosește puncte de salvare, singurele checkpoint-uri adevărate fiind înainte de luptele cu boșii. Practic, dacă mori într-o confruntare cu un boss, te întorci la ușa de dinainte de luptă. Dacă mori într-un nivel obișnuit, nu există alte checkpoint-uri în afara zonelor de salvare și camerei boss-ului pe care tocmai l-ai învins.
Tehnic, Samus Returns este foarte bine pus la punct. În cele peste 15 ore pe care le-am investit în joc nu am întâlnit bug-uri, iar framerate-ul rămâne blocat la 30 FPS aproape tot timpul. Singurele momente în care framerate-ul pare să scadă sunt cele câteva secvențe cinematice care apar în timpul luptelor cu boși sau atunci când se întâmplă ceva important pentru poveste, însă doar două sau trei dintre acestea sunt afectate. Utilizarea funcției 3D de pe 3DS este recomandată pentru cei care pot suporta acest mod de afișare pe perioade îndelungate, însă nici în modul 2D jocul nu este tocmai „urât”. Desigur, de la apropiere, texturile sunt la rezoluție mică, iar modelele 3D nu sunt foarte complexe, însă vorbim despre o consolă portabilă lansată în urmă cu șase ani. Astfel de limitări sunt așteptate, însă chiar și așa, Metroid: Samus Returns este unul dintre cele mai arătoase titluri de pe această platformă.
Metroid: Samus Returns este o combinație aproape perfectă de design clasic într-un pachet modern, fiind astfel un titlu plin de momente surprinzătoare, chiar și pentru cei care au jucat originalul Metroid II. Dacă aveți un Nintendo 3DS la îndemână și sunteți fani ai genului, nu aveți motive să nu încercați noul Metroid. Acesta este unul dintre cele mai bune jocuri de pe această platformă și cu siguranță unul dintre ultimele titluri cu adevărat importante de pe 3DS, înainte ca atenția Nintendo să se concentreze complet asupra noului Switch. Jocul de față poate fi și o portiță de intrare pentru cei neinițiați în acest gen de jocuri sau chiar și în seria Metroid, povestea fiind prea puțin importantă pentru a influența plăcerea de a juca un sidescroller atât de bine pus la punct.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER